Comuna Nana

Județul Călărași

Monografia comunei

SUMAR

Nana

-1°C

ninsoare

Răsărit: 07:09
Apus: 17:46

Miercuri

-0/-12°C

Joi

-1/-15°C

Vineri

-1/-13°C

Comuna Nana este situată în sud-vestul județului Călărași, la intersecția paralelei de 44°16′ latitudine nordică, cu meridianul de 26°34′ longitudine estică, la o distanță de 55 km sud-est de capitala țării, la 75 de km nord-vest de municipiul Călărași, la 22 de km nord de municipiul Oltenița, la 12 km est de orașul Budești și la 7,5 km est de calea ferată București-Oltenița, pe vechiul drum comercial Fundulea-Oltenița (“Drumul Sării”), fiind traversată de DJ402 care o leagă la sud de Luica și la nord de Fundulea (unde are acces la autostrada A2).

Rețeaua hidrografică provine în majoritate din sub-bazinul Mostiștea. Este reprezentat de râul Mostiștea, râu autohton al Câmpiei Române, cu o suprafață totală a bazinului hidrografic de peste 1700 km². Lungimea totală este de 98 km, iar panta medie este de 1%, ceea ce face ca apa provenită din precipitații sau din stratul freatic să stagneze sub formă de bălți, aceasta prin amenajări având utilitate piscicolă și pentru irigații. De semnalat că văile Argova și Vânăta din Câmpul Argovei (ca și afluenții lor Cucuveanu și Milotina) sunt barate cu diguri, formând șiruri de lacuri. Întregul bazin al Mostiștei are peste 100 de iazuri realizate prin mici baraje. Existența râului Mostiștea și a bazinului său hidrografic, pe care se pliază microregiunea Valea Mostiștei, constituie un element de identitate și de coerență teritorială cu puternice influențe pozitive patrimoniale din zestrea capitalului endogen regional.

Vegetație și faună

În cadrul peisajului natural, vegetația ocupă un loc însemnat, constituind unul dintre factorii naturali cu mare importanță economică.
Comuna Nana corespunde, din punct de vedere al florei și faunei, zonei de silvostepă. Varietatea speciilor, de la cele ierboase la cele arborescente, fără să se impună o anumită greutate în ordonarea lor.

Vegetația ierboasă: are un caracter stepic.
Buruienile sunt plante care cresc pe marginea drumului, pe terenurile virane, prin gunoaie și curți părăsite.
Caracteristice zonei sunt: urzica (Urtica dioica), brusturii (Arctium lappa), laurul porcesc (Natura stramonium) cu flori mari și albe ca niște pâlnii și măselărița (Hyoscyamus niger) cu flori gălbui, greu mirositoare.
Alături de acestea se mai întâlnesc: știr (Amaranthus), lobodă (Chenopodium) și holeră (Xanthium), scaiul cu fructe ovale și tari, care, prinzându-se cu ușurință de blana animalelor, se poate răspândi pe sute de kilometri.
Dintre plantele întâlnite în crovuri, acolo unde se strânge apa din topirea zăpezii și precipitații, întâlnim: pirul (Cynodon dactylon), mohorul (Setaria glauca), iarba grasă, ciuboțica cucului, volbura, măzărichea, coada șoricelului, păpădia, traista ciobanului ș.a.
Multe dintre aceste plante sunt dușmani ai agriculturii, datorită perioadei scurte de dezvoltare, înmulțirii rapide și stârpirii anevoioase.
Arbuștii caracteristici zonei sunt: porumbarul (Prunus spinosa), păducelul (Crataegus monogyna), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), gherghinarul (Crataegus monogyna).

Vegetația arborescentă
În zona de câmpie se pot admira complexe păduroase care aparțin pădurilor de silvostepă.
Dintre plantele lemnoase pe care le întâlnim în aceste păduri amintim: cedrul (Quercus cerris), gârnița (Quercus frainetto), stejarul (Quercus robur), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus campestris), cornul (Cornus mas).
Specia principală o formează stejarul propriu-zis sau tufanul, cum i se spune în această zonă. El ocupă peste 80% din numărul exemplarelor pe unitatea de suprafață (mp).
La poalele pădurii se întâlnesc arbuștii reprezentați de gherghinari, lemn câinesc, porumbar, măceș, sângeor ș.a.
În cadrul vegetației ierboase care se întâlnește în pădure se numără: ghiocelul (Galanthus nivalis), vioreaua (Scilla bifolia), rodul pământului (Arum maculatum), brebenelul (Corydalis cava, Corydalis solida), frăgulița (Adoxa moschatellina), untișorul (Ficaria verna), care îmbogățește și mai mult tabloul oferit de natură. În a doua jumătate a lunii martie și începutul lui aprilie înflorește urzica moartă (Lamium purpureum) și vinarita (Asperula odorata) cu 7-9 frunze dispuse în verticil.

Vegetația acvatică
Apare frecvent rogozul (Carex pseudocyperus, Carex scutiformis, Carex vulpina), pipirigul (Scirpus lacustris), papura (Typha latifolia) și, mai ales, trestia.
În apă apar lintița, mățeaua broaștei (Spirogyra) și brădișul (Myriophyllum). În apropierea malurilor, pe luncile apei, se întâlnesc plante fixate în malul de pe fundul apelor, ca nufărul alb (Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar lutea), ciulinul de baltă (Trapa natans), broșcărița (Potamogeton fluitans).

Fauna
Câmpia, ca principală formă de relief a comunei Nana, reprezintă un mediu de viață uniform. De aceea, în câmpul propriu-zis trăiesc destul de puține păsări (prin pomi sau tufișuri care rămân pe alocuri).

Fauna de stepă
Cele mai cunoscute păsări din zona analizată sunt: vrabia, rândunica migratoare, cioara, stăncuța, prepelița sau pitpalacul (Coturnix coturnix), care-și face cuib printre ierburi și tufișuri, graurul (Sturnus vulgaris) asociat în stoluri mari, ciocârlia de Bărăgan (Melanocorypha calandra). Păsările răpitoare sunt reprezentate de eretele alb, șorecarul mare (Buteo rufinus), uliul. Mamiferele caracteristice rămân rozătoarele.
Cele mai răspândite sunt: popândăul (Spermophilus citellus) și hârciogul (Cricetus cricetus), a căror arie de răspândire coincide cu arealul agriculturii intensive.
Alte rozătoare: șoarecele de câmp (Microtus arvalis), orbetele sau cârtița (Spalax leucodon), șobolanul de câmp (Apodemus agrarius), iepurele de câmp (Lepus europaeus). Fauna zonei cuprinde și numeroase specii de insecte: lăcustele (Tettigonia viridissima), cosașii, greierii grași (Bradyperus montadomi) și călugărița (Mantis religiosa).
Dintre coleoptere, caracteristice sunt speciile de scarabei (Scarabaeus affinis), care-și depun ouăle în sfere mici de bălegar, care ulterior sunt împinse cu picioarele din spate spre locuri adăpostite. Bătracienii sunt reprezentați prin broasca râioasă verde (Bufo viridis), iar reptilele prin șopârla cu picioare scurte (Ablepharus kitaibelii). Dintre șerpi putem menționa șarpele dungat întâlnit pe lângă casa omului.

Fauna de pădure
În pădurile din zona silvostepei, pe lângă diversitatea și numărul mare de specii de plante, trăiesc și o mulțime de specii de animale, dintre care mai frecvente sunt cele din grupul nevertebratelor.
Dintre acestea, se întâlnesc melci, păianjeni, gândaci, fluturi, albine ș.a.
Cel mai cunoscut melc este melcul de livadă (Helix pomatia), pe care îl vedem când plouă, alunecând pe solul și frunzișul umed.
Dintre coleoptere (gândaci), cel mai interesant dintre cei ce se întâlnesc în zonă este rădașca (Lucanus cervus).
Lepidopterele (fluturii) sunt reprezentați prin omida stejarului (Lymantria dispar) și fluturele de arțar (Cossus cossus).
Foarte bogată este fauna măruntă a frunzarului, formată din râme, miriapode, viespi, păianjeni. Dintre vertebrate, în pădurea din zonă apar bătracieni, reptile, păsări și mamifere.
Un bătracian des întâlnit pe sistemul foliar al arborilor și arbuștilor este brotăcelul (Hyla arborea).
Dintre reptile amintim: șarpele orb (Anguis fragilis), gușterul (Lacerta viridis), șerpii neveninoși – șarpele de casă (Natrix natrix) și șarpele de pădure (Coronella austriaca).
Din lumea păsărilor, caracteristice zonei studiate sunt: privighetoarea (Luscinia luscinia), pițigoiul (Parus lugubris), ciocănitoarea (Dendrocopos medius), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), pupăza (Upupa epops), fazanul (Phasianus colchicus).
Mamiferele cele mai cunoscute sunt: iepurele, ariciul, bursucul, vulpea, veverița.

Fauna acvatică
Primul loc îl ocupă fauna piscicolă, alcătuită din diferite specii de apă dulce: bibanul (Perca fluviatilis), crapul (Cyprinus carpio), plătica (Abramis brama), roșioara (Scardinius erythrophthalmus), linul (Tinca tinca) ș.a.
Amfibienii sunt nelipsiți: broaștele de lac (Rana esculenta și Rana ridibunda), precum și buhaii de baltă (Bombina bombina). În apele stătătoare, insectele sunt foarte abundente.
Domina muștele de baltă (Stratiomyidae, Ephydridae), țânțarii (Chironomidae, Aedes), efemeropterele și libelulele (Libellula, Cordulia).

Din punct de vedere morfologic, teritoriul este situat în Bărăganul Sudic, considerată cea mai importantă unitate morfologică a Câmpiei Române. Pământul constituie principala bogăție la care se raportează inițiativele antreprenoriale din acest teritoriu. Solurile sunt soluri zonale de stepă și au ca roci parentale loessul sau depozitele loessoide. Sunt bogate în humus, care atinge grosimi ce variază între 60-80 cm. Fiind afânate, se lucrează ușor, primesc și înmagazinează cantități de aer și de apă suficientă pentru dezvoltarea plantelor. Condițiile favorabile de sol și relief explică predominantul caracter cerealier al regiunii și influența acestora asupra domeniilor principale de activitate care se desfășoară în teritoriu.

Terenuri agricole

În conformitate cu criteriile privind încadrarea terenurilor agricole pe clase de calitate pentru cadastru calitativ, rezultă următoarele clase:

  • clasa I – terenuri de calitate foarte bună – 6%
  • clasa a II-a – terenuri de calitate bună – 23%
  • clasa a III-a – terenuri de calitate mijlocie – 54%
  • clasa a IV-a – terenuri de calitate proastă – 17%

Limitarea degradării terenurilor agricole

Din suprafața totală de teren agricol, doar o mică parte este supusă unor ușoare fenomene de degradare.
Totodată, trebuie spus că s-au identificat suprafețe afectate de fenomene de sărăturare, acidificare, tasare și terenuri cu exces de umiditate.

Vântul poate fi utilizat ca sursă de energie dacă are o frecvență mare în timpul anului și o viteză medie de peste 4 m/s (14 km/h). Disconfortul legat de curenții de aer apare la viteze de peste 3,5 m/s (13 km/h). Vântul local specific este crivățul, care bate iarna pe direcția NE-SV, are viteze mari și provoacă ger, viscol și troienirea zăpezii. Radiația solară globală reprezintă cantitatea medie de energie solară pe care o recepționează timp de un an o suprafață de 1 cm². În zona analizată are valori cuprinse între 120 și 125 kcal/cm²/an. Durata de strălucire a Soarelui exprimă numărul mediu anual de zile senine și parțial acoperite cu nori în care la nivelul suprafeței terestre se înregistrează radiație directă. În zona analizată are valori cuprinse între 2000 și 2200 ore/an.

De la înființarea sa, comuna Nana a făcut parte administrativ din județul Ilfov până la arondarea din 1950, când a fost inclusă în raionul Oltenița din regiunea București. Prin reforma administrativă din anul 1968, se reînființează județul Ilfov, iar comuna Nana devine parte a acestuia. Prin reforma din 1980, o parte din județul Ilfov, inclusiv comuna Nana, a fost arondată la județul Călărași, situație care se menține și în prezent.

Pentru o scurtă perioadă, din mai până în decembrie 1989, comuna Nana nu a mai avut administrație proprie, fiind afiliată comunei Luica. Această anomalie a fost remediată chiar în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Ca arondare de plasă, comuna Nana a făcut parte din Plasa Negoești timp de mai mulți ani, câțiva ani din Plasa Oltenița și mulți ani în secolul al XX-lea din Plasa Budești, până la reforma comunistă din anul 1950.

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Nana se ridică la 2.284 de locuitori.

Populația reprezintă elementul de bază al potențialului economic al unui teritoriu, astfel cunoașterea aspectelor privind numărul, structura și evoluția acesteia în timp reprezintă punctul de pornire al tuturor analizelor. Populația rurală reprezintă cea mai dinamică componentă a spațiului rural și o resursă potențială deosebit de importantă pentru dezvoltarea satelor, cu rol hotărâtor în definitivarea politicilor de dezvoltare rurală.
Populația comunei NANA, reprezentată prin totalitatea oamenilor ce locuiesc pe teritoriul acestui spațiu geografic, diferă ca număr în decursul zecilor și sutelor de ani. Evoluția demografică a comunei NANA, așa cum rezultă din statisticile vremii, reflectă atât dezvoltarea în timp a localității, cât și procesul istoric de formare a satelor acesteia. Numărul exact de locuitori, la o anumită dată, se poate afla numai în urma recensămintelor. Este cunoscut faptul că spațiul comunei NANA a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, dar datele despre populația așezată aici nu sunt precise.
La nivelul anului 2019, comuna NANA are o populație totală de 2.393 locuitori. Astfel, din punct de vedere procentual, populația comunei Nana reprezintă aproximativ 0,84% din populația totală a județului Călărași. Nu se întrevăd evoluții deosebite pe termen scurt și mediu la acest capitol. Singurele măsuri care pot influența în mod pozitiv evoluția demografică sunt cele legate de activitățile economice și de echiparea tehnico-edilitară, măsuri ce depind numai de administrația locală.

Skip to content